• Jurnalismul atunci, acum si in viitor

    Studenții din anul I de la Facultatea de Științe Socio-Umane, specializarea Jurnalism şi Comunicare şi Relații Publice au avut şansa extraordinară de a participa la o discuție cu două dintre personalitățile mass-mediei sibiene, cu scopul inițierii practice în lumea presei. Întâlnirea, or...

  • CSU Sibiu si-a prezentat lotul la ULBS

    Echipa de baschet masculin CSU Sibiu şi-a prezentat lotul de jucători cu care a luat startul în noul sezon al Campionatului Național,la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu. În cadrul evenimentului, rectorul ULBS, prof. univ. dr. ing. Ioan Bondrea, le-a transmis baschetbaliştilor că Universitatea va contin...

  • Presa trebuie să fie de partea celui căruia i s-a încălcat un drept

    Jurnalistul Dragoş Pătraru a venit, vineri 18 noiembrie, la Sibiu, unde şi-a început turneul național "Starea Nației" din seria celor 30 de oraşe pe care vrea să le vizite pentru a se întâlni cu studenții şi publicul emisiunii sale.

  • Jurnalismul atunci, acum si in viitor

    Studenții din anul I de la Facultatea de Științe Socio-Umane, specializarea Jurnalism &...

  • CSU Sibiu si-a prezentat lotul la ULBS

    Echipa de baschet masculin CSU Sibiu şi-a prezentat lotul de jucători cu care a ...

  • Presa trebuie să fie de partea celu...

    Jurnalistul Dragoş Pătraru a venit, vineri 18 noiembrie, la Sibiu, unde şi-...

Pasiunea trebuie să te împingă să pui mâna pe carte! Fără pasiune nu poti să faci nimic!

Pasiunea trebuie să te împingă să pui mâna pe carte! Fără pasiune nu poti să faci nimic!

Fred Nuss este un om profund, în plinătatea cuvântului. Făcând abstracţie de opera sa fotografică de peste 50 de ani de la ziarul Tribuna, este un om cu o răbdare nemaivăzută, care reuşeşte să transmită încă din primele fraze universul imaginar în care te va purta.

Deşi este părintele fotografiei sibiene, artistul Fred Nuss te uimeşte cu modestia sa: “Eu sunt un om prea modest ca să ies aşa pe tavă, eu stau la locul meu".  Fotoreporterul consideră că nu este suficient să fii pasionat de fotografie pentru a reuşi în această meserie, este nevoie de mult studiu. În discuțiile cu maestru fotografiei nu putem să nu observăm o dezamăgire faţă de tineretul din ziua de astăzi. Nemulțumirea pleacă de la faptul că tineretul nu mai citeşte: “Pentru a fi apt, trebuie să pui mâna pe carte". Fotograful-artist a obținut timp de mulți ani titlul de artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică.

Cum a început totul, de unde această pasiune-vocaţie pentru arta fotografică?

Fred Nuss: Ar fi o poveste prea lungă să o detaliez, dar pe scurt tatăl meu avea un aparat de fotografiat cu burduf, adică un aparat vechi. După ce a murit tatăl meu, aparatul a stat ani de zile prin dulapuri. M-am gândit într-o zi hai sa vedem poate, poate să fac şi eu câteva poze. Am avut un nenoroc, deoarece cineva, un neam de-al meu, l-a împrumutat şi, din exces de zel, a vrut să cureţe o lentilă, şi apoi a pus-o întoarsă.

Ducându-mă să fac câteva poze unor copii, nu am reuşit nimic. Atunci am fost foarte dezamăgit, dar aflând că nu sunt eu de vină şi e aparatul de vină am reparat aparatul şi după aceea am făcut nişte poze.                Primele poze… care au ieşit excepţional de bine! Atunci, s-a născut acesta pasiune. Curând mi-am dat seama că pentru a face fotografii bune trebuie să pun mâna pe carte, pentru că fotografia e o chestie care necesită învăţare.

În anii 1962, dintr-o întâmplare, a venit cineva la fabrica unde lucram (eu sunt de meserie electrician şi mecanic de precizie) şi a vrut să facă nişte poze în fabrică cu femeile care erau acolo. Când l-am văzut i-am propus să mă lase pe mine să fac fotografiile că eu aveam deja zece ani de fotografie. Ulterior m-a rugat să merg la redacţie să le şi editez. După două zile, am primit un telefon de la directorul meu şi acesta m-a întrebat “Ce-ai făcut mă? Uite că te caută ăştia de la ziar, îmbracă-te şi du-te acolo că te aşteaptă ca pe Isus".

Când am ajuns acolo, redactorul şef, mi-a propus să devin fotograf de presă.Bineînțeles că am acceptat, aveam ceva reţineri, dar în mine satisfacţia urla.

În acei ani, 1962-1970, au luat fiinţă acele 101 poze care au făcut obiectul acelei expoziţii, pe care am avut-o la Franz Binder şi ulterior eu am donat acele imagini muzeului, iar aceştia au binevoit să facă din acele imagini şi un album care a apărut de curând “Sibiu în alb şi negru", în care sunt prezente fotografii a unor lucruri sau peisaje care nu mai exista în prezent.

Acestea vor deveni, în curând, după ce se vor mai dărâma nişte clădiri, un mijloc de documentare. Eu am o părere: fiecare fotoreporter, ori e slab, ori e bun, trebuie să fie şi un om care se ocupă şi de aceste imagini care se presupune că nu vor mai fi, imagini de patrimoniu.

Fotograful poate fi un om simplu, un artist sau trebuie să fie un profesionist?

Fred Nuss: În primul rând, trebuie odată să ştii ce vrei să faci, fotografia este aşa de vastă, încât are fel de fel de cărări care trebuie respectate. Există fotografii de portret, de peisaje, de evenimente, există fotografie medicală, ştiinţifică şi mai sunt şi de teatru, artistice. În primul rând trebuie să te hotărăşti ce vrei să faci. Dacă nu ai această direcţie pe care să ţi-o propui tu singur eşti ca pe câmpul devastat, dacă ştii ce vrei atunci trebuie să pui mâna pe carte şi să citeşti în domeniul respectiv. Un fotograf de teatru trebuie să ştie portretism, trebuie să cunoască legile luminii, trebuie sa ştie puţin teatru. Aşa se întâmplă în toate domeniile din punct de vedere al compoziţiei, trebuie să ştii ceea ce ştie şi un pictor sau un grafician. Sunt nişte legi scrise, dar cele mai multe nu sunt scrise. Eu am o vorba, trebuie sa înveţi sa vezi, să priveşti, să analizezi. O poză nu are voie sa fie dezechilibrată, trebuie să fie echilibru în această privinţă.

Legat de tineri, vreau să vă spun că tineretul nu a apucat perioada aparatelor cu film, a developărilor. Eu am lucrat 40 de ani în întuneric, sigur acum nu mai este nevoie de aşa ceva, dar ar fi nevoie totuşi, ca acel tânăr să îşi facă o documentaţie pentru el, să citească numai ca să ştie ce a fost şi ce e acuma.

Digitalul este absolut total altceva decât acea ramură analogă. 

Pe tinerii de astăzi îi condamn că nu citesc, sunt manuale apărute in ultimii ani traduse din di-ferite limbi, care nu te fac doctor, dar te învaţă ceea ce trebuie să ştii.

Faptul că poţi să faci cu un telefon astăzi poze, nu înseamnă că trebuie numai să apeşi pe buton şi gata ai făcut poza. Dacă îţi iei un aparat, tu trebuie să fii cel care îl programează, setează.Deci, asta le recomand tinerilor. Eu nu spun să meargă înapoi la alb-negru, dar cel puţin acest sistem color să fie învăţat. Și mai am o vorbă, fără pasiune nu se face nimic!

Aţi întâmpinat dificultăţi în momentul realizării fotografiilor, oamenii erau reticenţi?

Fred Nuss: Nu! Există o poveste destul de amănunţită. Spuneam despre un fotograful de presă că trebuie să aibă nişte însuşiri. Trebuie să aibă bun simţ, dar trebuie să fie şi puţin psiholog. Sunt o sumedenie de treburi care trebuie să le ştii. Trebuie să ştii să explici persoanei cum/ce o avantajează în fotografie. Este partea psihologică a lucrurilor. Trebuie să fii punctual, cu zece minute înainte de eveniment. Trebuie să ştii de unde cade lumina, ce poate aparatul, dacă nu e prea întuneric. Trebuie să ai o tehnică, o pregătire solidă. Eu sunt şi examinator la şcoala de fotografie şi le tot explic tinerilor ce v-am spus şi vouă, că fără pasiune nu poţi reuşi în fotografie. Îţi trebuie imaginație multă, multă imaginație! Nu se poate face o fotografie care să transmită o emoţie fără să ai o pregătire prealabilă, fară să ai cultură generală. Respectul faţă de tine însuţi, trebuie să existe prima data, tu, trebuie să fii cel mai mare critic al tău.

Vi s-a întâmplat vreodată să nu reuşiţi să realizaţi o fotografie şi ulterior să regretaţi acest fapt?

Fred Nuss: Nu! Nu-mi puteam permite, dacă eşti trimis la un eveniment nu poţi sa laşi spaţiu gol în ziar, faci tot efortul să aduci imaginea aceea. La un fotoreporter nu există aşa ceva, nu este voie.

Doriţi prin fiecare fotografie să transmite-ţi o poveste prestabilită de dumneavoastră, sau lăsaţi la latitudinea privitorului să interpreteze cum doreşte?

Fred Nuss: Aici sunt două posibilităţi, este acel slogan, care spune ca orice fotografie bună trebuie să aibă un mesaj. Nu sunt de acord! Dacă fotografiez un pom înflorit cu nişte albinuţe, despre ce mesaj este vorba? Să-i spun mesajul primăverii? În portretistică, eu sunt mare amator de jazz. Un muzician de jazz este ceva special, poate la început cântă după note, dar apoi lasă notele şi improvizează şi aceasta este frumuseţea jazz-ului. În timpul improvizaţiei, trebuie să surprinzi interpretul deoarece atunci ies cele mai bune poze. O poză bună nu are nevoie de cuvinte, o poză bună trebuie să vorbească de la sine. Asta este ideea fotografului, să te facă să simţi ceea ce gândesc cei din poze, prin expresie şi prin felul ei de a fi.

Aveţi şi alte pasiuni în afară de iubirea necondiţionată pentru fotografie?

Fred Nuss: Ohh, nu…Nu am timp şi pentru alte pasiuni, eu am lucrat destul de mult timp ca mecanic de precizie, dacă în casă cade un ceas jos îl repar. Deci sunt un om meticulos, un om al detaliilor. Detaliile şi în fotografie sunt foarte importante. Din nişte detalii banale poţi face o fotografie, cu condiţia să ştii să o încadrezi, să ştii să îi dai acel suflu de care are nevoie, să îi dai viaţă.

Care a fost sursa inspiraţiei dumneavoastră?

Fred Nuss: Sursa mea de inspiraţie, a fost întotdeauna cartea. Fie că a fost un manual, că au fost reviste de specialitate care te informau cu privire la noutăţi sau tehnic, trebuie să ştii toate obiectivele aparatelor, trebuie să cunoşti amănunte, ca să te poţi descurca. Acum fiecare om, are câte un idol. Idolul meu a fost un prieten de breaslă care a trăit la Bucureşti, era tot fotoreporter, venea pe la Sibiu şi avea un simţ deosebit pentru portrete şi pentru Sibiul ascuns. El a fost ca un luceafăr pentru mine. Din păcate a murit. A fost cu câţiva ani mai mare decât mine şi l-am acompaniat foarte des în drumurile lui profesionale. Nu l-am copiat, dar m-am uitat la el foarte atent. Nu m-am uitat la ceea ce făcea, dar mă gândeam cum gândeşte, asta a fost foarte important, să descifrez cum obţinea el imaginea.

Andrei-Stelian Maier

Adriana Paraschiv

 

Comentarii